Depeche Mode este o formaţie britanică de muzică synth pop/electronic fondată în 1980 în oraşul Basildon, din comitatul Essex, provincia Anglia din Marea Britanie. Sunt una dintre cele mai longevive şi de succes formaţii apărute în perioada New Wave şi New Romantic, dar erau de fapt parte a scenei "futuriste" alături de Soft Cell, Gary Numan şi The Human League. Multe din videoclipurile lor au fost difuzate în heavy rotation pe MTV.
Se estimează că până în 2006 Depeche Mode au vândut peste 73 de milioane de albume în întreaga lume şi au avut patruzeci şi patru de piese în UK Singles Chart. Au avut mai multe melodii de top 40 în Marea Britanie fără a fi #1 decât orice alt artist şi au influenţat mulţi din artiştii cunoscuţi de astăzi, în parte datorită tehnicilor de înregistrare şi utilizării de mostre (sampling). Deşi foarte influenţi în scena modernă electro-dance, rămân de obicei clasificaţi în genul alternativ.
Depeche Mode a fost fondat în 1980 de Dave Gahan (voce), Martin Gore (clape, chitară, voce, compozitor principal după 1981), Andrew Fletcher (clape secundare) şi Vince Clarke (clape, compozitor principal 1980-81). Vince Clarke a părăsit formaţia după lansarea albumului de debut din 1981; curând înlocuit de Alan Wilder (clape primare) care a cântat în formaţie din 1982 până în 1995. După plecarea lui Wilder, Gahan, Gore şi Fletcher au continuat să interpreteze ca trio.
Perioada de început
Se estimează că până în 2006 Depeche Mode au vândut peste 73 de milioane de albume în întreaga lume şi au avut patruzeci şi patru de piese în UK Singles Chart. Au avut mai multe melodii de top 40 în Marea Britanie fără a fi #1 decât orice alt artist şi au influenţat mulţi din artiştii cunoscuţi de astăzi, în parte datorită tehnicilor de înregistrare şi utilizării de mostre (sampling). Deşi foarte influenţi în scena modernă electro-dance, rămân de obicei clasificaţi în genul alternativ.
Depeche Mode a fost fondat în 1980 de Dave Gahan (voce), Martin Gore (clape, chitară, voce, compozitor principal după 1981), Andrew Fletcher (clape secundare) şi Vince Clarke (clape, compozitor principal 1980-81). Vince Clarke a părăsit formaţia după lansarea albumului de debut din 1981; curând înlocuit de Alan Wilder (clape primare) care a cântat în formaţie din 1982 până în 1995. După plecarea lui Wilder, Gahan, Gore şi Fletcher au continuat să interpreteze ca trio.
Perioada de început
Formare
Originile Depeche Mode pot fi urmărite din 1977, când Vince Clarke şi Andrew Fletcher au înfiinţat o trupă care se numea "No Romance in China", Clarke fiind vocal şi chitarist, iar Fletcher basist. În 1978, Clarke cânta la chitară într-o formaţie "imitaţie Ultravox", "The Plan", cu prietenul şi colegul Robert Marlow ca vocal şi Vince la chitară/clape. În 1978-79, Gore a cântat într-un duo acustic, "Norman and The Worms", cu prietenul din şcoală Philip Burdett (care în prezent cântă în mişcarea folk) vocal şi Gore chitarist. În 1979, Marlow, Gore, Clarke şi un prieten, Paul Redmond, au format o trupă numită "The French Look", cu Marlow - vocal/clape, Gore - chitară, Clarke şi Redmond - clape. În martie 1980, Clarke, Gore şi Fletcher au înfiinţat trupa "Composition of Sound", cu Clarke - vocal/chitară, Gore - clape şi Fletcher - bass. "The French Look" şi "Composition of Sound" au cântat o dată live împreună în iunie 1980 la St. Nicholas School Youth Club din Southend on Sea, Essex. Curând după înfiinţarea "Composition of Sound", Clarke şi Fletcher au trecut la sintetizatoare, practicând slujbe de tot felul pentru a le cumpăra, sau împrumutându-le de la prieteni. Gahan s-a alăturat formaţiei în 1980 după ce Clarke l-a auzit fredonând melodia 'Heroes' a lui David Bowie, în timpul unui jam session cu o altă trupă. Astfel, bazele Depeche Mode au fost puse. Numele a fost luat de la o revistă franţuzească de modă, "Dépêche mode", traducerea aproximativă fiind "Ultimele Ştiri Din Modă" deşi de obicei este tradusă greşit în "Modă Rapidă", datorită confundării cu verbul francez "se dépêcher" (trad. a se grăbi).
Primele lansări
Formaţia a devenit parte a casei de discuri Mute a lui Daniel Miller printr-o înţelegere verbala, şi au lansat primul album, Speak & Spell, în 1981. Pe când trupa promova albumul, Clarke a început să discute public discomfortul provocat de succesul pe care Depeche Mode îl atingea; a simţit că deveneau prea populari după succesul celui de-al doilea single "Just Can't Get Enough". Curând, a părăsit formaţia şi a început să înfiinţeze diverse trupe precum Yazoo (Yaz în S.U.A.) cu Alison Moyet, The Assembly cu Eric Radcliffe, şi mai târziu Erasure cu Andy Bell. La mai mult de 20 de ani după acestea, Depeche Mode încă includ piesa menţionată anterior, "Just Can't Get Enough", în concerte atunci când sunt în turnee. Aceasta a devenit precum o pauză de retrospectivă în timpul concertelor, însă a căpătat aerul "întunecat", atins de compoziţiile formaţiei de-a lungul timpului, în comparaţie cu stilul synth-pop naiv al acestui cântec.
După plecarea lui Clarke, Martin Gore, care a compus "Tora! Tora! Tora!" şi "Big Muff" de pe albumul de debut, a devenit compozitorul principal al formaţiei. În 1982, albumul A Broken Frame a fost lansat de cei trei membri rămaşi. Anterior acestuia, Alan Wilder l-a înlocuit pe Vince Clarke în turneu, dar nu a contribuit la producerea albumului A Broken Frame. Curând după aceasta, a devenit membru Depeche Mode cu drepturi depline, la timp pentru single-ul non-album din 1983, "Get the Balance Right". El a compus "The Landscape is Changing" şi "Two Minute Warning" pentru albumul din 1983, Construction Time Again, "In Your Memory", B-side al single-ului "People are people" şi "If You Want" pentru albumul Some Great Reward din 1984, şi împreună cu Martin Gore a compus "Fools", B-side al single-ului "Love In Itself", însă cea mai însemnată contribuţie a sa constă în producţia muzicală şi tehnică.
La începutul anilor '80, popularitatea formaţiei în Europa era în mare măsură nelimitată (îndeosebi în Germania ), împreună cu o oarecare recunoaştere în Australia. Cu toate acestea, în 1984 Depeche Mode a făcut o incursiune în Statele Unite ale Americii, pornind lansarea ediţiilor exclusiv Nord-Americane a compilaţiilor People Are People conţinând primul lor hit transatlantic cu acelaşi nume, "People Are People", şi CD-ul lansat ulterior, Catching Up with Depeche Mode.
După plecarea lui Clarke, Martin Gore, care a compus "Tora! Tora! Tora!" şi "Big Muff" de pe albumul de debut, a devenit compozitorul principal al formaţiei. În 1982, albumul A Broken Frame a fost lansat de cei trei membri rămaşi. Anterior acestuia, Alan Wilder l-a înlocuit pe Vince Clarke în turneu, dar nu a contribuit la producerea albumului A Broken Frame. Curând după aceasta, a devenit membru Depeche Mode cu drepturi depline, la timp pentru single-ul non-album din 1983, "Get the Balance Right". El a compus "The Landscape is Changing" şi "Two Minute Warning" pentru albumul din 1983, Construction Time Again, "In Your Memory", B-side al single-ului "People are people" şi "If You Want" pentru albumul Some Great Reward din 1984, şi împreună cu Martin Gore a compus "Fools", B-side al single-ului "Love In Itself", însă cea mai însemnată contribuţie a sa constă în producţia muzicală şi tehnică.
La începutul anilor '80, popularitatea formaţiei în Europa era în mare măsură nelimitată (îndeosebi în Germania ), împreună cu o oarecare recunoaştere în Australia. Cu toate acestea, în 1984 Depeche Mode a făcut o incursiune în Statele Unite ale Americii, pornind lansarea ediţiilor exclusiv Nord-Americane a compilaţiilor People Are People conţinând primul lor hit transatlantic cu acelaşi nume, "People Are People", şi CD-ul lansat ulterior, Catching Up with Depeche Mode.
Ascensiunea
Această perioadă este văzută drept începutul asocierii formaţiei cu subcultura goth din Anglia care dobândea popularitate în Statele Unite. Între timp, criticii din Anglia au respins Depeche Mode de-a lungul anilor 80, etichetându-i drept o trupă de băieţi drăguţi şi naivi care cântă melodii electronice comerciale şi uşurele, din cauza stilului voios şi "drăguţ" al multor dintre primele melodii, precum "Just Can’t Get Enough" şi "The Meaning of Love", în ciuda sound-ului mult mai întunecat şi complex dezvoltat pe parcurs. Însă în America, unde formaţia a devenit pentru prima oară populară la staţii radio de colegiu şi staţii de rock alternativ precum KROQ în Los Angeles, interesul Depeche Mode a fost căpătarea unui auditoriu indiscutabil diferit.
Eticheta gothică atribuită formaţiei în Statele Unite se datorează mai mult sound-ului decât imaginii, din cauza prezentării târzii pe piaţa americană şi seriei anterioare de videoclipuri lipsite de substanţă şi constrânse de buget. După cum semnalează piesa "Blasphemous Rumours" din 1984, un comentariu amar la adresa vieţii nedrepte, şi B-side-ul melodiei "It’s Called a Heart", numit "Fly on the Windscreen" (ulterior remixată şi inclusă pe albumul Black Celebration din 1986 sub numele de "Fly on the Windscreen - Final"), Depeche Mode căpătase nuanţele întunecate şi profunde ce s-au păstrat până în prezent.
După ce videoclipului single-ului "A Question of Time" a captat atenţia, regizorul Anton Corbijn a început o lungă prietenie şi colaborare cu formaţia, în decursul vremii regizând 20 dintre videoclipurile trupei (cel mai recent fiind "Suffer Well" din 2006).
După lansarea albumului Music for the Masses din 1987, trupa a dus la bun sfârşit un turneu mondial în 1987-88, toate biletele fiind epuizate în scurt timp. Turneul a culminat cu un concert final susţinut pe 18 iunie la Pasadena Rose Bowl, cu un public de peste 80.000 de persoane. Turneul a fost prezentat într-un documentar realizat de D.A. Pennebker, cunoscut pentru portretizarea interacţiunii cu fanii. Concertul a fost întregistrat şi lansat ca album sub titlul 101 (spectacolul a fost al o sută unulea şi ultimul din turneu), devenind unul dintre albumele cu cele mai mari vânzări în 1989 şi fiind considerat o excelentă consemnare live a înregistrărilor dintre anii 1981-1987.
Mai târziu în acel an, după ce Martin Gore a făcut o scurt deviere pentru a înregistra Counterfeit e.p., cu şase cover-uri ale meldiilor sale favorite, formaţia a înregistrat în Milano "Personal Jesus", o piesă cu influenţe country-western. Anterior lansării sale, în ziarele din Anglia au fost postate reclame care anunţau, simplu şi totodată ambiguu, doar atât: "Your own personal Jesus". După ceva timp, reclamele au fost completate cu un număr de telefon unde puteai suna pentru a auzi piesa. Controversa cauzată de versuri a propulsat single-ul pe locul 13 în topurile din Anglia, devenind unul dintre cele mai vândute single-uri ale trupei şi, totodată, primul lor single de aur în America. Melodia a fost mai târziu interpretată de alţi artişti precum Johnny Cash, Gravity Kills şi Marilyn Manson. În septembrie 2006 , a fost votată de cititorii revistei de muzică Q ca fiind una din cele mai bune 100 melodii ale tuturor timpurilor.
Eticheta gothică atribuită formaţiei în Statele Unite se datorează mai mult sound-ului decât imaginii, din cauza prezentării târzii pe piaţa americană şi seriei anterioare de videoclipuri lipsite de substanţă şi constrânse de buget. După cum semnalează piesa "Blasphemous Rumours" din 1984, un comentariu amar la adresa vieţii nedrepte, şi B-side-ul melodiei "It’s Called a Heart", numit "Fly on the Windscreen" (ulterior remixată şi inclusă pe albumul Black Celebration din 1986 sub numele de "Fly on the Windscreen - Final"), Depeche Mode căpătase nuanţele întunecate şi profunde ce s-au păstrat până în prezent.
După ce videoclipului single-ului "A Question of Time" a captat atenţia, regizorul Anton Corbijn a început o lungă prietenie şi colaborare cu formaţia, în decursul vremii regizând 20 dintre videoclipurile trupei (cel mai recent fiind "Suffer Well" din 2006).
După lansarea albumului Music for the Masses din 1987, trupa a dus la bun sfârşit un turneu mondial în 1987-88, toate biletele fiind epuizate în scurt timp. Turneul a culminat cu un concert final susţinut pe 18 iunie la Pasadena Rose Bowl, cu un public de peste 80.000 de persoane. Turneul a fost prezentat într-un documentar realizat de D.A. Pennebker, cunoscut pentru portretizarea interacţiunii cu fanii. Concertul a fost întregistrat şi lansat ca album sub titlul 101 (spectacolul a fost al o sută unulea şi ultimul din turneu), devenind unul dintre albumele cu cele mai mari vânzări în 1989 şi fiind considerat o excelentă consemnare live a înregistrărilor dintre anii 1981-1987.
Mai târziu în acel an, după ce Martin Gore a făcut o scurt deviere pentru a înregistra Counterfeit e.p., cu şase cover-uri ale meldiilor sale favorite, formaţia a înregistrat în Milano "Personal Jesus", o piesă cu influenţe country-western. Anterior lansării sale, în ziarele din Anglia au fost postate reclame care anunţau, simplu şi totodată ambiguu, doar atât: "Your own personal Jesus". După ceva timp, reclamele au fost completate cu un număr de telefon unde puteai suna pentru a auzi piesa. Controversa cauzată de versuri a propulsat single-ul pe locul 13 în topurile din Anglia, devenind unul dintre cele mai vândute single-uri ale trupei şi, totodată, primul lor single de aur în America. Melodia a fost mai târziu interpretată de alţi artişti precum Johnny Cash, Gravity Kills şi Marilyn Manson. În septembrie 2006 , a fost votată de cititorii revistei de muzică Q ca fiind una din cele mai bune 100 melodii ale tuturor timpurilor.
2007 – prezent
În 2007, Dave Gahan lansează al doilea său album solo, Hourglass. În timpul turneului de promovare, solistul anunţă revenirea trupei Depeche Mode în studioul de înregistrări. La data de 6 octombrie 2008, într-o conferinţă de presă, membrii trupei au anunţat lansarea unui nou album şi începerea unui turneu mondial în primăvara anului 2009.
Sounds of the Universe
Numele noului album, al 12-lea lansat de Depeche Mode, a fost anunţat la 15 ianuarie 2009. Sounds of the Universe a fost lansat internaţional la 20 aprilie şi o zi mai târziu în Statele Unite. Primul single, Wrong, fusese deja difuzat de posturile de radio, începând din februarie, dar nu a avut impact în topul din Marea Britanie, ocupând doar locul 24. În schimb, a ajuns pe locul 2 în Germania.
Turneul de prezentare a început la 6 mai 2009, în Luxemburg, cu un warm-up show, şi oficial patru zile mai târziu în Israel. Însă înaintea concertului de la Atena, Dave Gahan a fost transportat la spital din cauza unei gastroenterite.
Turneul a fost oprit, o serie de concerte între care cele de la Bucureşti, Sofia sau Belgrad fiind anulate. După mai multe analize medicale, lui Dave Gahan i-a fost depistată o tumoare malignă de care a fost operat cu succes.
La finalul primei părţi a turneului, la Bilbao, Dave a suferit o ruptură musculară, trupa fiind obligată astfel să anuleze alte două spectacole.
Al doilea single de pe albumul Sounds of the Universe, Peace, a fost lansat la 15 iunie 2009. Videoclipul melodiei a fost filmat în România de regizorii francezi Jonas&Francois, şi în rolul principal a fost distribuită actriţa Maria Dinulescu.
Numele noului album, al 12-lea lansat de Depeche Mode, a fost anunţat la 15 ianuarie 2009. Sounds of the Universe a fost lansat internaţional la 20 aprilie şi o zi mai târziu în Statele Unite. Primul single, Wrong, fusese deja difuzat de posturile de radio, începând din februarie, dar nu a avut impact în topul din Marea Britanie, ocupând doar locul 24. În schimb, a ajuns pe locul 2 în Germania.
Turneul de prezentare a început la 6 mai 2009, în Luxemburg, cu un warm-up show, şi oficial patru zile mai târziu în Israel. Însă înaintea concertului de la Atena, Dave Gahan a fost transportat la spital din cauza unei gastroenterite.
Turneul a fost oprit, o serie de concerte între care cele de la Bucureşti, Sofia sau Belgrad fiind anulate. După mai multe analize medicale, lui Dave Gahan i-a fost depistată o tumoare malignă de care a fost operat cu succes.
La finalul primei părţi a turneului, la Bilbao, Dave a suferit o ruptură musculară, trupa fiind obligată astfel să anuleze alte două spectacole.
Al doilea single de pe albumul Sounds of the Universe, Peace, a fost lansat la 15 iunie 2009. Videoclipul melodiei a fost filmat în România de regizorii francezi Jonas&Francois, şi în rolul principal a fost distribuită actriţa Maria Dinulescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu